Sfânt Vinul

-   Hai, cu mine până-n vie, să-ți recit o poezie,
    Hai, vino, te rog, acum, până nu devin nebun;
    Căci de stau singur în vie, o dau în filosofie
    Și de tu m-ai asculta, mi-ai spune, duios, așa:

-   Înțelept ești, măi băiete, când ți-e gândul după fete,
    Dar de-ai fi mereu așa, numai în prezența mea,
    Cu drag eu ți-aș asculta neîntinată, dragostea!

-   Ascultă tu, iubita mea, cum îmi bate inima!
    Hai, ciocnește acum cu mine, în semn bun de cununie
    Lasă-mi mie înțelepciunea, tu ascultă rugăciunea:

    Tatăl, Fiul și Sfânt Vinul ne vor scrie acum Destinul,
    Vinul Dulce din pahar să fie al nostru Altar!

Pâine de casă

Acum doi ani, am achiziționat un robot de bucătărie, pentru a mă ajuta la frământarea aluatului, întrucât mânuțelor mele dibace le era cam teamă de aluat :)). Am tot analizat atât la mama, cât și la bunica procedeul de frământare și am concluzionat că nu e de mine...dar asta nu înseamnă că am renunțat la ideea de a prepara pâinea în casă. În acest fel, mi-am descoperit ajutorul de nădejde.

Revenind la rețetă, pentru două pâinici, am folosit așa:
                               - 150 g făină integrală,
                               - 400 g făină albă,
                               - 25 g drojdie proaspătă ( un cubuleț),
                               - o lingură de ulei, un praf de zahăr,
                               - 250 ml apă călduță.

Am amestecat în bol ambele tipuri de făină, am adăugat drojdia, pe care am mărunțit-o ușor între degete, apoi praful de zahăr și puțină apă călduță, pentru a se forma maiaua. După ce s-a produs reacția, în max. 5 minute, am adăugat uleiul și apa călduță, puțin câte puțin și i-am pasat pasul următor robotului, pentru a forma bila de aluat.

După ce s-a format aluatul, l-am lăsat la crescut cam 20 de minute, după care l-am împărțit în două și am obținut astfel două pâinici frumoase, pe care le-am așezat în tăvi, pe hârtie de copt și le-am lăsat la crescut cam 30 de minute.

După ce își dublează volumul, se pun în cuptorul încins, pentru încă 20-25 de minute, variabil în funcție de tipul de cuptor.

Rețeta video este disponibilă pe canalul de Youtube: Papilele alintate. 
Eu vă aștept și acolo  cu idei, sugestii și comentarii!

Vinul dulce te cam duce...

Mie îmi place vinul roşu, din struguri dulci şi aromaţi...Şi îmi place, mai ales, culoarea, rafinamentul şi eleganţa lui...Cât despre gust, ce să zic...este singura băutură alcoolică pe care o agreez, mi se pare că această licoare protejată de un pahar preţios este un accesoriu suficient pe care ar trebui să-l poarte orice femeie încrezătoare în senzualitatea ei naturală, bineînţeles, într-un cadru romantic, alături de persoana iubită. 

Eu asociez vinul cu sentimente, stări şi fapte, mai puţin cu alimentele...deşi are un rol destul de important în completarea unui meniu ca la carte. Este adevărat că şi alimentaţia ne influenţează starea de spirit, iar completată de un vin de calitate, savurat (nu băut) cu măsură, ne oferă o dispoziţie plăcută.

Prima mea întâlnire cu această licoare divină nu a fost prea bine înţeleasă...S-a întâmplat, ca în majoritatea cazurilor, cu ocazia primei Împărtăşanii. Cu timpul, am aflat că aceasta este o Taină Sfântă, în urma căreia primim Harul Dumnezeiesc. 

Apoi, îmi amintesc o altă experienţă când, în Ajunul Crăciunului, copil fiind, am degustat cu atâta poftă nişte vin dulce fiert, încât vreo jumătate de oră orice lucru mi se părea amuzant...

În rest, în viaţa de zi cu zi, apreciez întâlnirile cu persoanele dragi sufletului meu, cu care pot să pot inchina un pahar de vin în amintirea clipelor frumoase ce ne leagă şi în cinstea celor ce vor urma. Personal, prefer vinul roşu demidulce Feteasca Neagră Beciul Domnesc, datorită texturii şi aromei ce mă învăluie în mister şi îmi oferă încredere în senzualitatea şi feminitatea proprie.

Voi cum aţi descoperit vinul şi ce tip sau marcă preferaţi?

Ciorbiţă cu leurdă

Despre existenţa leurdei, spre ruşinea mea, am aflat abia anul trecut, când i-am descoperit gustul şi i-am căutat cu ardoare proprietăţile, care sunt numeroase. În general, am consumat-o crudă, cu brânzică telemea, roşii sau sub formă de salată, însă, după masa de Paşte, am simţit nevoia de ceva foarte uşor şi astfel, cele două legături de leurdă mi-au şoptit că ar putea să mă ajute într-un fel :).

Este o ciorbiţă banală, pe cât de simplă, pe atât de revigorantă. Pentru prepararea ei, am folosit aşa:

                        - o legătură de ceapă verde,

                        - 4 morcovi,

                        - 6 cartofi medii,

                        - 2 legături de leurdă,

                        - sare, oregano, cimbru.

Am călit puţin ceapa tocată mărunt şi morcovii tăiaţi rondele, după care am adăugat cca. 3 l de apă. Am tăiat apoi şi cartofii cubuleţe şi am lăsat să fiarbă. După ce totul a fiert, se adaugă leurda tocată mărunt şi se mai lasă pe foc aproximativ 5 minute.

Noi am servit-o cu lămâie, dar se poate folosi şi borş. Bineînţeles, se pot adăuga şi alte verdeţuri, eu am folosit '' în limita stocului disponibil'' :).

Reţeta video o puteţi viziona pe canalul nostru de youtube : Papilele Alintate

Ploaia - prilej de bucurie

Da, pentru mine ploaia este un prilej de mare bucurie, cel puțin la nivel de concept...Rezonez cu fiecare picătură care atinge pământul, sperând că va atinge sufletul și conștiința fiecăruia dintre noi și ne va ajuta să ne trezim, să realizăm că am fost creați ca un întreg și așa trebuie să rămânem. Există din ce în ce mai multă răutate în jur, fără a aduce câștiguri de niciun fel sau, cel puțin, nu permanente. Mi-ar plăcea ca fiecare picătură de ploaie să fie percepută ca o bătaie de toacă, marcând un moment de rugăciune, pocăință și apropiere de eul nostru interior, de cei din jurul nostru, de Dumnezeu...să nu uităm să menținem vie legătura între pământ și cer, uman și divin!

Pizza rustică

Dragilor, în această seară am pregătit o pizza. Am vrut ceva repejor și destul de consistent, ce pot lua și la serviciu pe post de pachețel, ca la școală :). Am denumit-o rustică, datorită blatului destul de "vânjos", preparat dintr-un amestec de făină integrală și făină albă, cu ajutorul minunatului robot, cu care vă veți familiariza dacă mă mai vizitați :). Mie îmi este foarte util, pentru că efectiv mânuțele mele sunt din plastelină :)).

Deci, să vă povestesc despre ingrediente:

Pentru blat, avem nevoie de:

• cca. 250 g făină alba + 100 g făină integrală,
• apă călduțã,
• un cubuleț drojdie de 25 g,
• 2 lInguri ulei.

       

În rest, am folosit așa:

•  cașcaval,
•  mușchi file crud-uscat,
•  ciuperci,
•  câteva măsline,
•  sos de roșii făcut în casă.

Am amestecat cele două tipuri de făină în bolul robotului, am făcut o mică "scorbură" în centru, unde am adăugat drojdia pe care am marunțit-o ușor cu degetele, peste care am stropit cu niște apă calduță și am lasat-o puțin timp să acționeze, până se umflă puțin de supărare :)). După ce se întâmplă reacția, adăugam uleiul și apa puțin câte putin și lăsăm robotul să-și facă treaba. După ce se formează bila de aluat, îl lăsăm la crescut cam 20 de minute, după care începem să îl pregătim.

Îl întindem bine bine pe o hârtie de copt, pe care o vom transfera pe tava de cuptor, după care începem decorul: sos de roșii, cașcaval, ciuperci, muschi, măsline.

Într-un final, pizza rustică arată cam așa:

Rețeta video o găsiți pe canalul nostru de youtube : Momente Fresh