- Hai, cu mine până-n vie, să-ți recit o poezie,
Hai, vino, te rog, acum, până nu devin nebun;
Căci de stau singur în vie, o dau în filosofie
Și de tu m-ai asculta, mi-ai spune, duios, așa:
- Înțelept ești, măi băiete, când ți-e gândul după fete,
Dar de-ai fi mereu așa, numai în prezența mea,
Cu drag eu ți-aș asculta neîntinată, dragostea!
- Ascultă tu, iubita mea, cum îmi bate inima!
Hai, ciocnește acum cu mine, în semn bun de cununie
Lasă-mi mie înțelepciunea, tu ascultă rugăciunea:
Tatăl, Fiul și Sfânt Vinul ne vor scrie acum Destinul,
Vinul Dulce din pahar să fie al nostru Altar!
Frumoasa poezie,dar si vinul este pe masura cel mai bun din lume un gust inconfundabil.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere! Iar despre vin, chiar are un gust aparte...Feteasca Neagră în mod special, preferata mea :)
ȘtergereDragute versuri... si Cabernet Sauvignon este la fel de bun
RăspundețiȘtergereMulțumesc, nu contest :)
RăspundețiȘtergere