Mie îmi place vinul roşu, din struguri dulci şi aromaţi...Şi îmi place, mai ales, culoarea, rafinamentul şi eleganţa lui...Cât despre gust, ce să zic...este singura băutură alcoolică pe care o agreez, mi se pare că această licoare protejată de un pahar preţios este un accesoriu suficient pe care ar trebui să-l poarte orice femeie încrezătoare în senzualitatea ei naturală, bineînţeles, într-un cadru romantic, alături de persoana iubită.
Eu asociez vinul cu sentimente, stări şi fapte, mai puţin cu alimentele...deşi are un rol destul de important în completarea unui meniu ca la carte. Este adevărat că şi alimentaţia ne influenţează starea de spirit, iar completată de un vin de calitate, savurat (nu băut) cu măsură, ne oferă o dispoziţie plăcută.
Prima mea întâlnire cu această licoare divină nu a fost prea bine înţeleasă...S-a întâmplat, ca în majoritatea cazurilor, cu ocazia primei Împărtăşanii. Cu timpul, am aflat că aceasta este o Taină Sfântă, în urma căreia primim Harul Dumnezeiesc.
Apoi, îmi amintesc o altă experienţă când, în Ajunul Crăciunului, copil fiind, am degustat cu atâta poftă nişte vin dulce fiert, încât vreo jumătate de oră orice lucru mi se părea amuzant...
În rest, în viaţa de zi cu zi, apreciez întâlnirile cu persoanele dragi sufletului meu, cu care pot să pot inchina un pahar de vin în amintirea clipelor frumoase ce ne leagă şi în cinstea celor ce vor urma. Personal, prefer vinul roşu demidulce Feteasca Neagră Beciul Domnesc, datorită texturii şi aromei ce mă învăluie în mister şi îmi oferă încredere în senzualitatea şi feminitatea proprie.
Voi cum aţi descoperit vinul şi ce tip sau marcă preferaţi?
Sa traiasca vinul dulce!!!
RăspundețiȘtergere