luni, 4 noiembrie 2013

Inocenta si ,totusi, putere!

Se intampla cam de fiecare data cand ajung la munte sa nu fiu imbracata corespunzator, nu stiu cum fac, dar fac in asa fel incat, ajunsa acolo fiind, imi dau seama ca iar am uitat ceva, iar mi-am luat in bagaj numai hainute subtiri, iar nu m-am incaltat cu ceva comod...tot timpul se intampla cate ceva, desi sunt foarte bine avertizata din timp, dar asa sunt eu, uneori grabita, alteori zic ca le stiu pe toate, am ascultat eu prognoza meteo dinainte si stiu ca va fi cald si bine...deehh...cert e ca de multe ori sunt putin pe langa :).

Asa am procedat si ultima data, cand ne-am propus noi sa escaladam putin muntele, vazand cat de frumoasa este vremea, bineinteles, eu plecand cu o bluzita foarte subtire pe mine.
Si tot urcand putin cate putin, inspirand aerul proaspat, bucurandu-ne de fiecare clipa, temperatura scadea, trupul meu reactiona la schimbarea brusca, dar inca nu indrazneam sa imi fac cunoscute trairile, nu de alta, dar am darul de a enerva pe cei apropiati cu problemele mele "de grad inalt" si mi se reproseaza ca ma plang cam des din orice...Incerc sa-mi ascund "suferinta" pana cand am inceput sa dardai la propriu si, bineinteles, nu am mai putut ascunde nimic...

Mi-am luat bine meritata portie de mustrare, iar in momentul cand am vrut sa ripostez, am vazut doi copilasi, fratiori, unul dintre ei parea sa aiba 9 ani, iar celalalt in jur de 5-6. Cel mic avea o sacosa care parea destul de grea, cel putin pentru cat putea el sa duca. Ambii erau imbracati in pantalon scurt si tricou si nu se plangeau din cauza asta...la un moment dat, cel mic se opreste plangand, spunand ca lui ii este foame, ca nu a mancat nimic toata ziua. 

Fratele sau se intoarce catre el si ii spune ca nu mai dureaza mult, mai au putin pana acasa si il roaga sa mai reziste. I-a luat sacosa din mana si incerca sa-l ia in brate pe micut, dar nu reusea. M-am uitat la ei cat sunt de inocenti, curati si cu cata omenie sunt inzestrati. 

Am stat o clipa, m-am uitat catre cer si m-am intrebat: cum poti sa te plangi tot timpul din orice prostie, cand niste copii amarati au probleme mult mai grave si incearca sa le rezolve, fara sa faca un caz din asta? Nu am mai simtit frigul in acel moment, am simtit ca trebuie sa fac ceva pentru a-i ajuta pe micuti. Am mers catre ei, i-am intrebat daca mai au mult pana acasa si daca ne permit sa-i ajutam. 

Au zambit din toata inima amandoi, de parca si-ar fi deschis sufletul in fata noastra, li se citea entuziasmul, multumirea, fericirea si nerabdarea de a ne intoarce cu orice pret favorul. In drum spre modesta lor casuta, am aflat ca mai au cinci frati, ca mamica lor a ramas singura, doar ea si cu sora cea mare, in varsta de 15 ani au grija de ei. 

Ne tineau strans de mana si ne spuneau ca acasa ii asteapta paine calda, facuta de mamica lor si ca ne vor da si noua o paine sa mancam pe drum, sa nu ne fie foame, sa nu plangem si noi ca fratiorul cel mic. A fost cu adevarat o lectie de viata pentru noi si ar putea fi pentru multi altii, care isi creeaza probleme de tot felul, cand nu este cazul. 

Viata mi-a demonstrat inca o data, prin acesti minunati copii,  ca adevarata valoare sta in lucrurile simple, iar in acel moment zambetul lor sincer plin de multumire ne-a facut sa ne simtit in fata lor mici mici mici...

COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza!