De câte ori simt că inima mi-e grea,
De câte ori mă gândesc cum să schimb ceva,
De-atâtea ori primesc un impuls curat
Să-mi stingă durerea din sufletu-ncercat.
Lumina zilei e aliata mea de fiecare dată
Când simt că nu mai pot să ies din ceață.
Soarele îmi mângâie chipul cu-atâta duioșie
Și-i mulțumesc cu drag pentru curtoazie.
Am înțeles că trebuie să privesc doar înainte,
Să uit trecutul dur și miile cuvinte
Ce-au fost spuse dur, cu-atâta-nverșunare
Să pansez acele răni fără pic de răzbunare!
Încerc s-aliniez inima la suflet,
Gândurile, rațiunea, la subconștient
Poate-așa mi-ar fi mai simplu
Să-nțeleg că totul e un simplu cerc.
Aș vrea s-ajung încet-încet să înțeleg
Cum puterea gândului învinge lent
Și eu să-i permit de-atâtea ori
Să facă asta în mii de culori.
Viața să mi-o însenineze, inima s-o-nnobileze
Sufletul să mi-l curme de-atâta suferință,
Iar eu să-mi împlinesc cea mai sclipitoare dorință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza!