Ordine, înainte de toate

Îmi amintesc cu drag de copilărie, când mă înconjuram de tot felul de manuale, cărți, caiete, vocabulare, dicționare de sinonime, de antonime, de neologisme, de limbi străine...mă simțeam în elementul meu, îmi plăcea să fiu ”sufocată” de noi cunoștințe, până când spațiul mer era ”invadat” de ”oamenii răi”, care îmi spuneau să păstrez ordinea, să mai eliberez biroul, să nu-mi mai întind materialele peste tot prin cameră...

Bineînțeles că acești ”oameni răi” erau chiar părinții, care nu înțelegeau că în toată acea dezordine eu aveam ordinea mea...așa puteam eu să mă concentrez, așa reușeam să prind din zbor cele mai bune idei...Nu înțelegeam niciodată de ce trebuia să fiu deranjată din această cauză, că făceam dezordine, de parcă biroul trebuia să fie neatins...păi altfel cum mai reușeam să învăț dacă n-aș fi putut să ”deranjez” cărțile? Și până la urmă, era spațiul meu de lucru și mă privea numai pe mine cum mi-l organizam...

Îmi plăcea să găsesc cele mai bune metode de învățare, îmi doream să fiu profesoară, să învăț și pe alții ceea ce eu știam, poate pentru a-mi întipări mai bine cunoștințele, pentru că asta simțeam atunci când scriam cu cretă pe șifonier, pe dulap, pe unde prindeam, ideile principale pe care trebuia să le rețin. Da, cu cretă, ca la școală, așteptam cu nerăbdare sâmbăta, pentru că atunci mergeam la bunica mea și astfel, reușeam să-mi reînnoiesc stocul de cretă. 

Aveam un prieten, cam de vârsta bunicilor, pe care îl numeam Năsucu`... el se ocupa de creșterea albinelor și de fiecare dată când mă vedea îmi strângea nasul între degetele lui, în semn de alint, de unde și numele pe care i l-am atribuit. Mi-a dat de câteva ori cretă, nu știu de unde o avea, dar avea foarte multă și știți cum se spune...”îi dai omului un deget și-ți ia toată mâna”...

-   Năsucu`, azi ai cretă?

-   Păi nu ți-am dat săptămâna trecută cinci cutii? Ce faci cu ele?

-   I-am dat și verișoarei mele, să deseneze și ea. Mergem în parc și desenăm...

Cam așa se desfășura fiecare zi de sâmbătă, în care aveam grijă să-mi reînnoiesc stocul de cretă. Regretam că trebuia să-mi mint prietenul, însă știam că dacă îi spuneam la ce folosesc creta, risc să nu mai primesc...

O dată ce ajungeam acasă, ascundeam bine creta și verificam ce am de învățat pentru luni. Mă închideam apoi în dormitor și începeam...

-   Bună ziua, copii! Astăzi vom vorbi despre...

-   Bună ziua, doamna profesoară!

-   Vom începe prin  a oglindi ideile principale din text. Vă rog să notați!

Astfel, luam creta și începeam să înfățișez cât mai clar ideile pe care le repetam de câteva ori, după care constatam că lecția a fost învățată. O metodă originală și foarte utilă, așa mi se părea atunci...și asta pentru că aveam și încă mă pot mândri că am o memorie vizuală foarte bună. Am folosit-o foarte des, în decurs de câțiva ani, până când mi-am dat și eu seama că spusele mamei nu erau chiar ”vorbe goale”. 

Se văita de fiecare dată că dulapurile ei își pierd din strălucire, deși folosea produse speciale pentru întreținere. Mă simțeam cu musca pe căciulă, dar nu vroiam sub nicio formă să spun adevărul, pentru că asta însemna sfârșitul metodei mele de învățare.

Eii, i-am spus într-un final, abia când am ajuns la liceu și după ce schimbase dulapurile respective...știam că în acest fel nu voi fi mustrată prea tare...Mă mai întâlnesc și acum cu Năsucu` și mă întreabă:

-   Dar e tot făceai cu creta aia, de-mi cereai câte 5 cutii pe săptămână?

-   Făcea parte din materialul diactic.

-   Adică o duceai la școală?

-   Nu, nu, cum să o duc la școală? întrebam eu râzând copilărește. O foloseam pentru a-mi învăța mai bine lecțiile, scriind ideile principale, pentru a le memora mai repede și mai ușor.

-   Aa, aveai și tăbliță, care va să zică..

-   Nu, tocmai asta era problema pe care nu am putut-o rezolva, nu am reușit să fac rost de tăbliță...

-   Păi și unde scriai cu creta?

-   Pe șifonierul și pe dulapul de la mine din cameră, iar când eram singură acasă, și pe mobila din sufragerie, pentru că era mare, impunătoare și îmi permitea să scriu cât pot.

-   Ahh, pacoste mică! Nu te-ai certat ai tăi?

-   Păi tu nu știi că eu era o fetiță inteligentă? Cum să mă prindă? Nu au știut, le-am spus mult mai târziu, după ce mi-am rezolvat eu treburile.

-   Dacă știam eu...ce zici, îți mai dădeam?

-   Hmm, nu știu, m-am întrebat de multe ori, însă mi-a fost frică să risc...erai totuși vecin cu bunica.

-   Ai procedat foarte bine, pentru că, sincer să fiu, nu știu dacă aș fi reușit să păstrez asemenea secret, pentru că m-aș fi pus și în locul părinților tăi...

-   Hai, lasă, Năsucu`, nu te mai gândi, oricum acum am o altă metodă! 

-   Care va să zică, nu ai renunțat încă?

-   Păi de ce să renunț, când asta a fost ideea mea de mică și ea m-a ajutat să ajung aici.

Nu vă imaginați că am ajuns profesoară, pentru că timpul mi-a demonstrat că nu mai sunt compatibilă cu generațiile de azi...Sunt economist, din dragoste pentru papetărie, birotică...întotdeauna mi-a plăcut să scriu cu cele mai elegante stilouri, să am cele mai frumoase agende și biroul meu să fie încărcat de obiecte de organizare, pentru a-mi masca așa-zisa ”dezordine”.

M-am gândit la o nouă metodă pentru a-mi continua ideea scrisului cu cretă pe ”tablă”. M-am documentat și am văzut că există mult mai multe soluții acum. Tabla de conferință cu ramă de aluminiu, cu dimensiunile de 60 x 45 cm s-ar potrivi perfect în camera biroului meu, pe care să notez cu un marker roșu termenele până la care trebuie să depun declarațiile la stat, să notez ideile pentru realizarea de planuri de afaceri și să șterg cu un burețel ceea ce este greșit, așa cum făceam în facultate.

Pentru a fi un bun economist, trebuie să ai o ordine în gânduri, pe care să o transpui în tot ceea ce întreprinzi. Iar pentru asta trebuie să faci cea mai bună alegere în ceea ce privește produsele pe care le folosești, atât din punct de vedere al calității, cât și din punct de vedere al costului. Trebuie să fii tot timpul în căutarea celei mai bune soluții, astfel încât fiecare achiziție să îmbrace forma unei investiții.

Ideile și calculele pe care le realizez în fiecare zi, pentru diferite societăți, le transpun în agende zilnice, astfel că pentru fiecare entitate aleg câte o agendă, în diverse culori, pe care le organizez în tăvițe cu sertar.

Documentele pe care le primesc lunar le organizez la fel, separat, pe fiecare societate în parte, în mape din plastic cu mâner, până când le vine rândul la prelucrat. După finalizarea lucrărilor, fiecare document își urmează sursa și întocmesc mai multe dosare, pe care apoi le aranjez în bibliorafturi, botezate la final și ordonate pe raftul alocat fiecărei firme.

  

Consider că un bun economist își pune amprenta pe tot ceea ce face, astfel dovedindu-și devotamentul și respectul față de clienții care își pun încrederea în capacitățile lui de a se ocupa de sănătatea societății lor.

Astfel că sunt foarte atentă atunci când semnez declarațiile fiscale, balanța și toate celelalte rapoarte necesare bunului mers al lucrurilor. Am și un stilou pe care îl folosesc special pentru aceste lucruri:

Din respect pentru meseria mea și pentru clienții care au încredere în serviciile pe care le ofer, prefer să lucrez cu cei mai buni. Depozitul de papetărie este alegerea pe care o fac, din mai multe considerente:

1. mă tratează ca pe un prieten, părerea mea contând întotdeauna;

2. au o experiență de 15 ani în domeniu;

3. înțeleg cât de prețios este timpul în profesia mea, astfel că îmi asigură cea mai rapidă și sigură livrare;

4. livrarea este gratuită, pentru un minimum de comandă de 100 RON, cu TVA;

5. primesc confirmarea comenzii în maximum 15 minute; 

6. găsesc absolut tot ce îmi doresc pentru afacerea mea;

7. oferă programe corporate personalizate, perfecte pentru fiecare afacere;

8. dau dovadă de fiecare dată de profesionalism;

9. și, cel mai important, am posibilitatea de a achita în termen de 30 de zile.